Z[d[rnicia bog[@iei. Cuget[ri felurite.

1	Exist[ un r[u pe care eu l-am v[zut sub soare,
	\i mare este el asupra oamenilor:
2	Iat[ un om c[ruia Dumnezeu i-a dat
	bog[@ie \i avere \i m[rire
	\i al c[rui suflet nu duce lips[ de nimic
	din toate câte pofte\te,
	dar pe care Dumnezeu nu-l va învrednici s[ 	m[nânce din ele,
	c[ci om str[in este cel ce le m[nânc[;
	aceasta-i de\ert[ciune \i boal[ rea.
3	Dac’ar fi c[ cineva d[ na\tere la o sut[ [de fii]
	\i tr[ie\te ani mul@i,
	dar, oricât de multe ar fi zilele anilor lui,
	sufletul s[u nu se va s[tura de bun[t[@i
	\i nici parte de îngropare nu va aveaa,
	am zis: — O stârpitur[b e mai fericit[ decât el, 
4	c[ci în zadar a venit \i în întuneric se va duce
	\i cu întuneric numele i se va acoperi;
5	ea nici m[car n’a v[zut soarele \i nu l-a 	cunoscut;
	acesta are mai mult[ odihn[ decât ea.
6	|i dac[ ar tr[i de dou[ ori câte o mie de ani
	f[r[ s[ vad[c fericirea,
	oare nu vor merge toate în acela\i loc?

7	Dac[ toat[ osteneala omului i-ar veni în gur[,
	sufletul s[u înc[ nu va fi s[tul.
8	C[ci ce folos are în@eleptul mai mult decât 	nebunul,
	de vreme ce chiar s[racul \tie cum s[ umble în 	preajma vie@ii?
9	Mai bun e ceea ce vezi cu ochii decât ceea ce-@i